64Sub diferite forme, cu totii avem nevoie de apreciere.

Crestem depinzand de cat de mult ne apreciaza cei din jur, pentru ca intr-un fel sau altul, aprecierea lor ne asigura supravietuirea. Primim astfel mesajul ca trebuie sa fim placuti, pentru ca pretul respingerii este prea dureros. Raspunsurile celorlalti reprezinta oglinda care ne reflecta valoarea si crestem crezand ca avem nevoie de oglinzi favorabile pentru ca altfel nu stim sa traim.

 

Aprecierea altora ne invata sa ne apreciem si daca nu o primim cand avem nevoie de ea, vom fi in cautarea ei cu un efort continuu de a umple un gol, uneori toata viata, fara sa reusim, din pacate, de multe ori.
De-a lungul vietii invatam ca aprecierea ne este oferita conditionat, ca si acceptarea si iubirea, atunci cand reusim sa implinim dorinte, sa satisfacem nevoi si sa raspundem asteptarilor celorlalti.

Putini avem sansa unor ocazii in care parinti priceputi si plini de caldura, toleranta si iubire stiu sa ne confirme existenta neconditionata a valorii noastre ca persoane, apreciindu-ne pentru ceea ce suntem si iubindu-ne doar pentru ca existam. Acesti parinti stiu sa corecteze comportamentele si sa iubeasca si sa valorizeze persoana. Un ajutor nepretuit oferit celor care ajung sa vada viata apoi cu mai multa incredere si s-o traiasca cu mai mult curaj fara a fi prizonierii nevoii de apreciere oferite de ceilalti. O doresc, stiu s-o primeasca cu eleganta, dar nu sunt dependenti de ea. Nu au nevoie de confirmari la nesfarsit, nu vor sa fie validati mereu, pentru ca stiu ca au girul propriei aprecieri si acceptari. Isi cunosc potentialul si limitele si stiu ca valoarea nu le depinde de ceea ce fac. Se au pe ei, sunt impacati cu cine sunt si nu tanjesc dupa confirmarea altora. Sunt multumiti.

Multi altii, poarta cu ei aceasta rana a neaprecierii si duc cu ei povara respingerii propriei persoane, a neacceptarii, a influentei exercitate de parerea altora. Acestia isi sacrifica energia, dorintele, alegerile, implinirea, viata, alergand dupa himere si uneori, tarziu, descopera ca este o utopie sa crezi ca poti fi apreciat si placut de toata lumea. Epuizati si nefericiti, vor constata ca secretul nereusitei in viata, este sa incerci sa multumesti pe toata lumea, crezand, cumva irational, ca altfel nu esti valoros si nu vei suporta sa simti respingerea celor din jur.

 

Pana cand nu ne descoperim urmele trecutului care ne-a ranit, nu ne putem vindeca prezentul. Si, de cele mai multe ori, avem nevoie sa ne intoarcem in trecut, nu doar asa de dragul lui ci pentru ca doar privind trecutul, uneori reusim sa ne intelegem mai bine prezentul si poate, chiar ne putem da sansa unui prezent mai bun.

 

Pana cand nu ne privim cu toleranta si acceptare, cu blandete si iubire, pana cand nu ne dam noi aprecierea, nu o vom gasi cu adevarat nicaieri altundeva. Unii aflam asta mai devreme, altii mai tarziu, altii, din pacate, poate niciodata.

 

Ce avem nevoie sa stim este ca toti avem nevoie de apreciere, asta ne face sa ne simtim iubiti, speciali si importanti. Toti avem nevoie de confirmari din partea altora pentru ca asta ne valideaza ca fiinte sociale si ne ajuta sa ne gasim locul intr-o lume in care nu traim singuri. Important este sa trasam o limita intre dorinta, bucuria de a primi aprecieri si nevoia, dependenta de acestea. O granita intre echilibru si dependenta, destul de dificil de trasat.

Cand ne impacam cu noi, cand ajungem sa ne imprietenim cu natura noastra imperfecta si ne acceptam, ba chiar ne iubim pentru tot ce suntem ca persoane, cu bune si rele, ne gasim linistea din ceea ce stim ca suntem. Cu maturitate, putem intelege ca suntem fiinte complexe si nu ne vom defini niciodata doar prin calitati sau doar prin defecte si deci, putem sa ne oferim aprecierea atunci cand o meritam si ne putem insusi criticile atunci cand comportamentele noastre au lasat de dorit. Si o putem face impacati si constienti ca oricand putem face lucrurile mai bine, greselile pot fi indreptate si aprecierile ni le putem oferi pentru lucruri marunte pentru ca nu este necesar sa faci ceva extraordinar ca sa simti ca esti o persoana care merita sa fie iubita!

Numai ganduri bune! Aveti grija de voi si de toti cei dragi voua!

Aniela

 

 

 

Poti sa primesti o notificare cand scriu un articol nou. Aboneaza-te pe email!

Distribuie si prietenilor...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn