”Si o sa merg atunci cand o sa simt ca e nevoie!

Nu mi-e rusine sa recunosc, si chiar am spus-o, de cate ori am crezut ca cineva are nevoie de un psiholog, in speranta ca va intelege cat e de benefic. Asa cum luam o aspirina atunci cand racim, asa psihologul este “medicamentul” pentru starile nu foarte confortabile. Am apelat la psiholog atunci cand, la fel, cineva mi-a spus ca problemele mele se pot rezolva prin terapie. Nu am fost foarte convinsa, dar nici nu am respins ideea. Si bine am facut!

Psihologul nu este prietenul cel mai bun caruia i te confesezi. Este un specialist care nu doar ca asculta, dar stie cum sa asculte. Si este important. Si spre deosebire de oricine altcineva, nu judeca. La fel de important.

Ii voi ramane vesnic recunoscatoare persoanei care m-a indrumat catre psiholog atunci cand nu gaseam raspunsuri la niciun alt medic. La fel, as vrea ca experienta mea sa ajute pe cineva care are nevoie de insotire.

La psiholog nu ar trebui sa apelam ca la o ultima instanta, ci trebuie sa fie prima alegere atunci cand simtim ca ceva nu este in regula. Ori problemele par fara solutie, ori viata ne “apasa” intr-atat incat nu stim cum sa-i mai facem fata, ori tristetea e prea greu de suportat, ori nu stim cum sa trecem peste momente neplacute, ori…..ori…..problemele pot fi nenumarate, insa rezolvarea lor, cea mai simpla si cea mai eficace este terapia intr-un cabinet psihologic. Aici va puteti regasi si gasi raspunsuri care se afla chiar in voi, dar pe care nu ati stiut cum sa le cautati. Asadar, atunci cand simtiti, gasiti psihologul potrivit voua si nu ezitati sa ii treceti pragul!

Mergeti si voi la psiholog!” (R.D)

Distribuie si prietenilor...