20O profesie invaluita intr-o aura de mister si fascinatie, cu o imagine inca insuficient clarificata, cu o autoritate investita prin incredere si putere emotionala, maturitate si, eventual, buna gestionare emotionala, profesia de psiholog este una privita din umbra cu admiratie, uneori respect, pretuire sau chiar invidie, neincredere, suspiciune… depinde de situatie.

De pe margine, priviti cum gandesc, cum se exprima, cum se comporta sau se manifesta in diferite contexte, psihologii pot starni interesul si pot fascina. Pot parea interesanti, fermecatori, misteriosi, atragatori prin cunoasterea pe care o poseda, pot fi perceputi ca atoatecunoscatori, investiti cu autoritate, maturi si echilibrati emotional, inteligenti.

Psihologii-terapeuti sunt buni ascultatori, sunt empatici, ofera caldura, blandete, acceptare neconditionata, sunt acolo suportivi si toleranti indiferent de situatie, sunt educati pentru a se autocontrola, a intelege si sprijini indiferent de situatie, sa ajute la nevoie oricand sunt solicitati… in cabinet! Aici este elementul-cheie de subliniat.

Psihoterapeutul se manifesta ca acel parinte iubitor, tolerant, care accepta si sustine neconditionat, pentru ca poate si stie sa o faca deoarece este pregatit in acest sens. Si ofera acest serviciu. A fi psihoterapeut este o profesie, adevarat, extrem de speciala, care faciliteaza intalnirea intima a doua persoane intr-o relatie speciala pentru a facilita constientizarea, intelegerea si vindecarea unor rani sufletesti, a unor trairi prin schimbarea unor ganduri, scheme mentale si comportamente ineficiente.

Este o profesie a vindecarii emotionale facilitata de o relatie plina de caldura si acceptare asa cum, rar intalnim in viata si cum, din pacate, in trecutul nostru poate nu am avut parte. Atunci cand din istoria noastra a lipsit iubirea, caldura, intelegerea si acceptarea neconditionata, cand nu am fost invaluiti de atentie si nu am fost validati ca persoane, nu am invatat sa ne iubim, sa ne pretuim si sa avem incredere in noi, cu aceste rani emotionale, ajungem la psiholog si cautam ”terapia sufleteasca”. Iar psihoterapeutul stie cum sa ne ofere insotirea in aceasta calatorie a vindecarii dar o face cu profesionalism in cadrul special al cabinetului. Dincolo de acesta…situatia se schimba, motiv pentru care toti cei care transfera imaginea de supraom si ”parinte vindecator” a psihologului-terapeut din cabinet si asupra omului dincolo de aceasta profesie, se inseala.

Din acest motiv, pacientii care se indragostesc de terapeuti, lucru care se poate intampla destul de frecvent, se amagesc, transferand asupra terapeutului trairi specifice unor situatii speciale, aceasta proiectie fiind una nerealista, inselatoare si dezamagitoare pentru viata de dincolo de cabinet.

Terapeutii raman imagini emblematice pentru cei care au beneficiat de terapie, ocupa aproape tot timpul, locuri speciale in povestea devenirii celor care au solicitat ajutorul lor… dar atat! Psihologii, raman doar oameni cu care au avut o calatorie frumoasa marcata de o insotire plina de intelegere care a facilitat intelegerea si autoacceptarea plina de iubire a propriei persoane. Si, cand acest lucru se intampla, nu poti uita usor ci dimpotriva, pastrezi o amintire vie si calda a acelei persoane.

In functie de procesul terapeutic al fiecaruia, de context, situatie, persoane, psihoterapia ramane o experienta marcanta a fiecaruia dintre noi si, noi, psihoterapeutii, purtati in amintirea unor fosti pacienti, pastram la randul nostru amintirea calda si intensa a relatiei cu proprii nostri terapeuti din devenirea noastra.

 

Poti sa primesti o notificare cand scriu un articol nou. Aboneaza-te pe email!

Distribuie si prietenilor...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn