Vine o vreme cand fiica ta va avea nevoie nu de prezenta fizica a unei mame, ci de un model, de o femeie puternica la care sa priveasca si pe care s-o poata admira.

Fiecare alegere, atitudinea pe care tu, mama, o ai in fata situatiilor cu care te confrunti, creioneaza portretul unei vieti in care ea, fiica, va alege, de cele mai multe ori fara sa fie constienta de asta, nu asa cum i-ai spus tu sa faca ci cum te-a vazut pe tine actionand.

Daca nu poti, ca femeie, sa alegi o varianta onesta si autentica conforma cu ceea ce simti, gandeste-te ca in viitor, vei vedea aceeasi reactie la fiica ta si vei privi in oglinda ratarea ta, a alegerilor pe care tu nu ai fost in stare sa le faci.

Uneori, viata noastra nu ne este o suficienta motivatie pentru a lupta pentru ceea ce ne dorim, pentru ceea ce ne implineste si ne aduce fericirea, dar viata celor pentru care am fi in stare sa ne sacrificam propria existenta, ne incurajeaza sa ne privim cu mai mult curaj propriile neputinte, sa ne adresam intrebarile corecte si sa reevaluam motivatiile care ne stau la baza deciziilor.

Cand o mama actioneaza in viata ei, proiecteaza pe ecranul vietii fiicei ei modelul care o va ghida si ii va oferi reperul pentru propriile-i alegeri.

De multe ori ne amagim crezand ca vom transmite invataminte prin ceea ce le spunem, ce sfaturi le oferim fetelor noastre, credem ca mai important este sa le invatam spunandu-le, fara sa stim ca le ”programam” nu prin ce le vorbim ci prin ce facem noi cu noi si in viata noastra de mame. Iar ele, zic ca noi si… din pacate sau din fericire, vor face tot ca noi, asa cum au vazut. Modelul exemplului este cel mai puternic!

Ce vrei sa vezi in fiica ta cand la randul ei va fi femeie?

Este importanta aceasta constientizare pentru ca, de multe ori alegem considerand ca deciziile ne privesc doar pe noi, ca va conta mai mult ca le vom spune: ”draga mea, tu sa nu faci ca mine!”, ”eu ma sacrific pentru tine!”,  decat ce vor vedea.

Felul in care ne exprimam ca femei, cum ne gestionam viata, cum ne raportam la ea, cum decidem sa relationam cu ceilalti, cum ne ingrijim, cum comunicam, cum iubim, cum traim, cum muncim, cum ne alegem valorile in care credem, cum intelegem viata, cum ne raportam la propria persoana si la cei de langa noi… toate acestea vor trasa harta reperelor din viata fiicelor noastre si vor deveni ghidul lor adanc implantat in convingerile lor.

Desi ne amagim, ca mame, crezand ca vom putea trai prin ”delegatie”, prin ”procura” data fiicelor noastre, viata pe care n-am indraznit noi sa o traim, ne inselam. Fiicele mamelor vor deveni ele insele femei cu viata lor, cu destinul croit de alegerile lor si isi vor trai povestea lor, marcata, influentata, inflorita uneori, alteori schilodita de povestea lasata cumva ”mostenire” de mama lor, dar, de fiecare data, vor fi ele cu viata lor. Rolul mamelor in ea este doar de a le oferi modelul cel mai intelept. Nu neaparat al evenimentelor care li se intampla, pentru ca de multe ori acestea nu le alegem, ni se intampla, ci al felului in care alegem sa reactionam la ce ni se intampla. Asa ne invatam fetele sa creada ca pot tolera multe dar nu trebuie sa accepte orice, pot iubi dar nu pot sa isi gaseasca in iubire scuza pentru umilinte, lipsa de respect, minciuna sau orice forma de abuz din partea celui care le zice ca le iubeste. Le putem invata sa poarte grija altora cu daruire si caldura dar sa nu uite ca propriul corp, minte si suflet sunt in primul rand in grija lor si nu pot uita de asta, pot fi empatice si intelegatoare dar nu pana la a-si asuma toata responsabilitatea pentru altii pana la invinovatire. Pot alege iubirea neconditionata pentru celalalt dar sa stabileasca limitele pentru comportamentele care le ranesc. Pot experimenta pentru a invata, pot cadea ca sa invete sa se ridice, pot lupta pentru ce-si doresc, pot oferi cu caldura pentru ca esenta sufletului lor este simtirea, pot suferi cu demnitate si pot iubi nebuneste dar fara sa uite ca iubirea adevarata nu le arunca in haos, in depresie, in uitare de sine si sacrificiu total.

O mama poate sa isi invete fata multe… multe cat intreaga ei poveste de viata pe care, in functie de ce opteaza, fata va alege sa o admire cu pretuire si respect sau va alege sa spuna: ”nu vreau sa traiesc si sa fiu ca mama!”.

Fiecare alegere pe care o fac ca femeie, trece si prin filtrul rolului meu de mama care ma constientizeaza, ma responsabilizeaza, ma trezeste de cele mai multe ori si ma indeamna sa fiu atenta. Nu este un lucru usor si, cred eu, este parte din marea responsabilitate a maternitatii dar, cred eu, este balansul responsabil de echilibrul meu facut pe sarma vietii si nu pot decat sa multumesc sansei de a fi mama.

Asadar, dragi mame… ce poveste vreti sa scrieti cu cerneala modelului pe care il oferiti fetelor voastre?

Si nu va amagiti nici voi mame, nici voi fiice viitoare femei si mame ca veti putea alege mult diferit decat ati vazut ani intregi tocmai in perioada cea mai intensa a formarii voastre, pentru ca memoria aceasta ramane de nesters si va va urmari pana cand o veti scoate la lumina prin constientizare cu mult efort si exercitiu, dupa ce veti descoperi in actiunile voastre urme din trecutul de care ati incercat sa fugiti.

Ma usor pentru toata lumea este sa oferim ca mame modele sanatoase ca sa dam sanse cat mai multe spre o dezvoltare armonioasa… evident, insa, ca nu totul va depinde doar de asta, nu vom fi noi cele care decidem totul, dar vom creste sansele spre mai bine ale fiicelor noastre. Acceptarea ca ele vor avea calatoria lor, drumul lor de dus, povestea lor dincolo de orice control al nostru, este absolut necesara pentru a accepta ca avem un rol important dar si partial in parcursul devenirii lor. Si, atata cat il avem, sa-l facem sa fie cat mai valoros… oricum, viata lor de Femei si viitoare Mame le va da multa bataie de cap.

Voi mame, decideti: vreti ca fiicele voastre sa aiba in voi un model de admirat si urmat sau unul de care sa fuga in alegerile lor?

Numai ganduri bune! Aveti grija de voi si de toti cei dragi voua!

Aniela

Distribuie si prietenilor...