Intimitatea, temelie a dragostei
Iubim și ne declarăm iubirea, oferim cuvinte, gesturi, cadouri, ne oferim timp și împărtășim tot ce avem, ce simțim, ce suntem într-o foame perpetuă de a ne simți apropiați, înțeleși, intimi cu persoana iubită. Dincolo de orice mod de a traduce dragostea, intimitatea este legătura invizibilă care ne poate ține împreună în vremurile grele. Puțini știm cu adevărat să țesem intimitate în relațiile noastre însă cei care reușesc, pot fi mărturia unor povești despre legături puternice bazate pe încredere, onestitate, respect, angajament, siguranță, susținere, generozitate, loialitate, reciprocitate, statornicie, înțelegere și acceptare.
Avem nevoie să ne desprindem de formele fără fond ale iubirii promovate pe rețele sociale. Iubirea nu este despre imagini construite din proiecțiile noastre, din demonstrații superficiale care arată bine în ochii altora, stârnesc invidii dar sunt goale de substanța intimității reale. Apropierea autentică se construiește în intimitatea gândului împărtășit, în apropierea și atingerea îmbrățișărilor în care ne luăm pulsul simțirii. Intimitatea începe odată cu autodezvăluirea sinceră, plină de curaj, atunci când dărâmăm zidurile care ne separă de celălalt și o facem cu încredere pentru că ne simțim securizați, înțeleși, nejudecați și acceptați.
Intimitatea este măsura iubirii pline de încredere, în ea putem îndrăzni să ne pierdem fără să ne fie teamă că nu ne mai regăsim.
Oricât am vrea să fugim de celălalt, nu facem decât să fugim de noi și de relații profunde și autentice. Atunci când simțim că ne putem opri și ne dăm voie să ne deschidem în fața celuilalt, construim punți între suflete. Când ne deschidem dăm prilejul și partenerului să se deschidă.
Dacă vrei să știi cum este altcineva cu adevărat, lasă-l să te cunoască, arată-te așa cum ești. Știu că pare mult mai ușor de spus decât de făcut. Autodezvăluirea presupune curajul asumării autenticității și a riscului de a fi respins sau ne-plăcut de cel pe care îl dorești și asta îți creează stres dar, gândește-te, ești dispus să plătești prețul cerut ulterior de o relație în care nu ai îndrăznit să fii tu? Ești dispus să îl descoperi cu adevărat mai târziu pe cel de care te-ai îndrăgostit ca fiind altcineva decât cine credeai că este?
Intimitatea este o temelie a dragostei dar este o temelie care se dezvoltă lent, cu întreruperi și este destul de dificil de realizat, necesită răbdare și pricepere. Chiar și o relație bună nu are nevoie de intimitatea dusă la extrem pentru că dincolo de a fi un cuplu, suntem și ființe autonome, cu o existență separată și putem ajunge să ne simțim ”consumați” când ne apropiem prea tare de cineva. O soluție sănătoasă ar putea fi cea a unui balans între intimitate și autonomie, un balans în care, un echilibru perfect stabil este rareori obținut. Așa că, realist vorbind, un cuplu intim sănătos, are nevoie să fie deschis spre un dans imperfect în care să îmbine apropierea de celălalt cu spațiul personal, o oscilare înainte și înapoi a pendulei intimității care va furniza apoi pasiunea și entuziasmul care reușește să țină multe relații în viață.
sursa foto: pinterest.com