Eu, spre si la psiholog (Emilia)
”Inainte de a pasi pe usa cabinetului, am marturisit unui prieten ca vreau sa ma duc la un psiholog “ca sa-mi spuna cineva daca sunt sau nu normala“! Cam asta era ceea ce stiam si eu despre acest domeniu, motiv pentru care ii salut cu prietenie pe aceia care inca mai cred ca a merge la psiholog are legatura cu nebunia!
N-am fost indrumata spre cabinet si regret faptul ca n-am ajuns mai repede. Mi-ar fi placut sa fi stiut mai devreme de aceasta optiune si de beneficiile care rezulta din tratament. Cuvantul acesta “tratament“ este extem de urat, fiindca implica boala si cu siguranta da o conotatie care mie una imi repugna, motiv pentru care am sa o numesc “Intalnire“ de acum.
Ceea ce m-a facut pe mine sa ajung la cabinet (nici cuvantul asta nu-mi prea place, dar asa scrie pe usa…), cred ca a fost in primul rand curiozitatea. Curiozitatea de a afla ce se intampla dupa acele usi, iar mai apoi, dupa acele usi am invatat despre curiozitatea mea, despre cum se manifesta ea si despre faptul ca in trecut curiozitatea m-a indrumat atat spre lucruri benefice cat si spre lucruri lipsite de sens sau chiar pernicioase. Acum descifrez cand si cat sa ma las prada curiozitatii mele pentru a culege mai multe beneficii si pentru a evita situatiile care mi-au pricinuit pierderi. Sincer, nu-i taman usor, dar cu siguranta constructiv!
Acesta este bine-nteles doar un exemplu din multele alte lucruri pe care le-am descoperit si de care ma bucur. M-am gandit intr-un timp daca altcineva imi putea spune aceste lucruri si dupa ce am trecut in revista toata neamurile, prietenii si cunostintele, mi-am dat seama ca ei nu ar avea cum sa-mi urmareasca si sa-mi inteleaga personalitatea, decat atat cat le este necesar pentru a ne intelege bine si frumos si chiar daca ar putea spune despre mine lucruri generale, nu prind dedesupturile si nici nu au nici un interes in a le discuta cu mine. Reciproca fiind la fel de valabila. Pentru toate aceste motive, un specialist este binevenit.
Pe de alta parte, oamenii inainte aveau confidenti, prieteni, timp pentru prietenie, pentru conversatie. Lucrurile acestea inca mai exista, dar intr-un mod mai diminuat, probabil ca din lipsa de timp, de energie, de ocazie… si iata inca un motiv pentru care ”acea intalnire” devine importanta.
Cat despre sanatate nici sa nu mai vorbim. Stim ce sa mancam ca sa ne pastram sanatatea, stim ca trebuie sa facem sport, stim ca in principiu nu e indicat sa pierdem noptile, stim si ca respectam mai mult sau mai putin aceste indicatii, dar nu stim cum sa ne pastram mintea sanatoasa! Mintea aceea care ne spune ca ar trebui sa dormim noaptea, dar care nu ne spune si cum sa reusim acest lucru cand suntem tulburati….
Daca mancam multe dulciuri s-ar putea sa dam in diabet, dar daca nu tratam racelile, bolile mintii, oare in ce dam?
Tin sa mai atac inca un subiect, cel al banilor! E destul de scump mersul la psiholog si cumva nu vedem imediat ce primim de banii lasati la cabinet. Recunosc ca obstacolele sunt destul de multe intre noi si aceste intalniri. Dar oare nu-i mai bine sa platim un serviciu decat sa ramanem prinsi in probleme care mai tarziu sa-si ceara tributul?
Eu una prefer sa platesc in bani si sa-mi asum munca pe care o depun cu mine, decat sa platesc cu nopti albe, ganduri ratacitoare, nemultumiri, frustrari sau chiar cu ani din viata mea! E scump oare sa mergi la psiholog si sa-ti dai timp si sanatate?
Ideea e simpla! Mie imi place la psiholog!
Datorita acestor intalniri am inceput sa ma vad mai in amanunt, sa ma simt si sa ma inteleg, ceea ce nu-i chiar simplu. Ori sunt foarte complicata, ori nu ma duce capul prea mult…:)
Pe bune vorbind …, mai am pana a ma cunoaste, inca ma mai descopar! Unele parti imi plac, iar pe celelalte le schimb dupa bunul meu plac. Ma intereseaza : ce am fost in trecut, ce sunt in prezent si mai ales ce am chef sa devin!
Multumesc pe acesta cale psihologului si omului Aniela pentru profesionalism, pentru sprijinul acordat si pentru arta de a profesa!” (Emilia Bortun)