Nu mergem la psiholog din teama, idei preconcepute, insuficienta cunoastere si cultura in ce priveste acest domeniu negarea propriilor probleme, ignoranta, lipsa resurselor financiare.

Ne temem sa nu fim etichetati drept “nebuni” si ca urmare sa fim marginalizati si stigmatizati.

Ne temem sa nu fim considerati slabi, incapabili, ineficienti, inadaptati, nedemni de incredere si ca atare sa pierdem joburi, relatii, prietenii.

Ne temem sa acceptam despre noi ca nu reusim totul, tot timpul, ca avem dificultati, ca gresim, ca nu ne descurcam, ca esuam, ca nu suntem suficient de buni, destepti si capabili. Este greu sa ne admitem problemele pentru ca asociem asta cu insuficienta incredere in noi si competentele noastre personale. “Nu sunt atat de slab incat sa nu pot sa ma descurc singur. Nu am nevoie de cineva care sa im spuna ce sa fac, cum sa traiesc, nu suport sa accept ca am o problema!” auzim adesea de la cei care evita sa ajunga in cabinet.

Ideile preconcepute sunt cele mostenite si, in lipsa informarii corecte in acest sens, raman convingeri irationale care ne limiteaza alegerile: “la psiholog merg nebunii, eu nu sunt nebun!”, “psihologul imi da sfaturi si nu vreau ca altcineva sa decida pentru viata mea, nu vreau sa imi pierd controlul si un necunoscut sa faca din mine ceva ce eu nu imi doresc!”, “o sa devin dependent de psiholog si nu voi reusi sa ma descurc apoi niciodata singur!”, “nu pot sa spun toate secretele mele nimanui pentru ca ma va judeca, va rade de mine, va spune si altora!”, “mi-e frica sa nu devin prea slab, usor de manipulat si psihologul sa imi faca rau!”, “psihologii sunt sarlatani, iau banii degeaba, nu vreau sa platesc doar ca sa ma asculte cineva, ce imi face el, cum ma poate schimba?”, “cu ce este diferit un psiholog fata de un bun prieten?”.

La psiholog nu merg nebunii! Persoanele cu tulburari psihotice, de obicei nu au constiinta bolii si ajung, de cele mai multe ori, la spital, ca urmare a unor comportamente care ii pun pe ei sau pe cei din jur in pericol sau au manifestari bizare care ii ingrijoreaza pe cei apropiati. De ei, se ocupa psihiatrul.

La psiholog, ajung oameni constienti de dificultatea prin care trec, de responsabilitatea pe care o au in generarea problemei si sunt decisi sa o inteleaga si sa o schimbe. De obicei, cei care accepta si isi asuma problema cu care se confrunta, sunt oameni mai curajosi si mai puternici decat media. Accepta realist ca nu sunt perfecti si nu traiesc intr-o realitate ideala, sunt supusi greselii, dar pot repara si pot imbunatati ceea ce nu functioneaza suficient de bine.

Psihologul nu da sfaturi! Desi de multe ori i se cer, este antrenat sa se abtina, desi este capabil, prin empatie, sa se puna in locul celuilalt, constientizeaza ca nu este si nici nu poate decide in locul celui din fata lui! Si nu o va face niciodata, indiferent cat de provocat va fi in acest sens. Un bun psiholog isi va gestiona propriile tentatii, nelinisti, limite, dorinte pentru a ramane prezent, atent, dedicat si cat mai obiectiv pentru cel care ii solicita insotirea.

De ce nu da psihologul sfaturi? Pentru ca nu stie ce este mai bine pentru tine, dar te poate ajuta pe tine sa descoperi. Nu este un vrajitor si nici un magician care are trucurile in maneca, nu are solutia magica, nici reteta salvatoare, nu iti ofera promisiuni, nici garantii, nu cunoaste calea dreapta si nici cea scurta, dar,  iti poate fi alaturi ca sa incercati impreuna diferite cai pana cand o aflati impreuna pe cea mai buna pentru tine.

Nu da sfaturi pentru ca nu are raspunsuri, are intrebarile potrivite pentru a-ti gasi singur raspunsurile de care ai nevoie.

Nu da sfaturi pentru ca nu ai nevoie de ele, nu te ajuta, doar amana momentul schimbarii. Si faptul ca psihologul se abtine sa iti dea solutii, nu spune despre el ca nu este un bun specialist, desi, pentru simplul fapt ca admite ca nu stie ce este mai bun pentru tine, il face un bun specialist, spune mai multe despre nevoia ta de a scurta calea, de a cauta drumul comod, simplu, care, de fapt nu te multumeste pentru ca nu este rezultatul eforturilor tale si atunci, de fapt, nu valoreaza nimic!

Nu devii dependent de psiholog! Pentru ca nu isi doreste asta, nici el, nici tu. Intalnirile cu psihologul sunt doar exersari, repetitii…adevarata ta viata se deruleaza abia dupa ce pleci din cabinet. Acolo, cu psihologul, urmaresti o schimbare programata, pas cu pas.  Schimbarea produsa prin sedintele din cabinet, este una constienta si accelerata, care te duce mai aproape si mai repede, spre tine, pentru ca apoi sa traiesti singur viata ta asa cum o doresti.

Nu vei pierde controlul la psiholog, tocmai pentru ca acolo te cunosti, te descoperi si afli, analizand situatiile in care ti-ai pierdut controlul, cum anume sa il pastrezi de acum incolo. Impreuna cu psihologul descoperi cum sa detii cu adevarat controlul asupra ta si a vietii tale, atata cat este posibil, de aceea iti raspunzi singur, de aceea iti gasesti singur drumul, solutiile si sfaturile de care ai nevoie. Pentru ca, alaturi de psiholog, te debarasezi de poveri, constrangeri si inveti sa traiesti autentic, liber…singur!

Psihologul nu rade de tine, nu te va judeca niciodata! Rolul lui este sa creeze acel cadru in care sa te simti protejat, securizat emotional, tocmai pentru a te manifesta exact asa cum simti si iti doresti, pentru a te intelege mai bine ca sa te poti apoi accepta exact asa cum esti!

Prin codul etic si deontologic al profesiei, psihologul este obligat sa iti garanteze confidentialitatea. Vezi sectiunea dedicata acestui aspect.

Psihologul nu iti este prieten! Nu se comporta cu tine ca membrii familiei, partenerul sau sotul/sotia tau/ta. Relatia cu psihologul, spre deosebire de relatiile cu toti ceilalti, este una unilaterala, dedicata exclusiv tie si orientata spre binele tau urmarind interesul tau superior. Secretul reusitei fiind tocmai faptul ca nu este implicat emotional si, tocmai in aceasta detasare emotionala consta secretul reusitei ajutorului pe care ti-l ofera. Asta nu inseamna ca nu ii pasa de tine, ca nu intelege ce si cum simti, dimpotriva! Stie sa iti fie aproape, sa te asculte si sa te insoteasca, fiind complet atent si dedicat tie si scopului urmarit de tine.

Distribuie si prietenilor...