Consumul de drog – o ”distractie” care devine un blestem
Consumul de droguri este un comportament care preupune implicarea mai multor factori: dizarmonii ale structurii personalitatii: persoanele consumatoare de droguri au personalitati de tip pasiv-dependent, borderline sau antisocial, manifesta un control insuficient asupra vietii pulsionale, lipsa capacitatii volitive, anumite stari afective particulare cum ar fi: anxietate, depresie, hiperemotivitate sau timiditate, traiesc pe parcursul vietii diverse stari de deceptie si nemultumire, se plang de monotonia vietii si sunt lipsite de o scara valorica.
Persoanele consumatoare de droguri sunt usor influentabile de grupul de prieteni, au in structura personalitatii predispozitia spre consum de substante si comportament delincvent, au in jur modele culturale care manifesta asupra lor influente nocive, manifesta o incapacitate de insertie si adaptare la grup si tendinta de aderare la grupuri infractionale, inclinatie spre vagabondaj, insubordonare si opozitionism.
Consumul de substante poate conduce usor spre dependenta, definita ca dorinta puternica, compulsiva de a utiliza o substanta psihoactiva, dificultatea de a opri consumul si comportamentul de cautare a drogului cu invazia progresiva a intregii existente de catre acest fenomen. Dependenta poate fi fizica caracterizata prin aparitia tolerantei si a sevrajului si psihica definita prin nevoia de a mentine si regasi senzatia de placere, de bine pe care o aduce consumul si evitarea senzatiei de rau care apare in lipsa consumului.
Principalele droguri sunt: derivatii de opiu (morfina si heroina), cocaina, canabis (hasis, marijuana), tranchilizantele (barbiturice, benzodiazepine), halucinogene (mescalina, LSD, ecstasy), amfetamine, inhalanti.
In urma consumului repetat de substante apar anumite tulburari psihice: intoxicatii si sevraj, delirium, tulburari psihotice, tulburari de dispozitie, tulburari anxioase, sindrom amnestic, disfunctii sexuale, tulburare dementiala, tulburari de somn.
Privita uneori ca o experienta interesanta, teribilista a adolescentei, ceva ce ”merita” incercat, experienta consumului de droguri poate deveni o calatorie cu sens unic spre distrugere pentru cei care au incercat-o.
Nu toti tinerii sunt predispusi la consum, la fel cum nu toti cei care incearca devin dependenti, nu toti cei care trec prin situatii de viata complicate (divortul parintilor, deces, depresie, anxietate, dificultati financiare, despartiri etc) aleg refugiul in consumul de droguri, la fel cum tineri care aparent nu duc lipsa de nimic aleg ”distractia” drogurilor care aduce apoi autodistrugerea lor si, din nefericire, a multor altor persoane din jurul lor.
Consumul de droguri, de obicei este parte a unui tablou mai complex. Depistat devreme, intrerupt inainte de a apuca sa devina o obisnuinta care sa conduca la dependenta si cu mult sprijin si motivatie puternica, poate fi inlaturat si facut sa devina o experienta nefericita apartinand trecutului.
Cand ajung la psiholog, pacientii consumatori de drog au grade diferite de motivatie in functie de stadiul in care se afla in raport cu consumul de drog.
Psihologul, la intalnirea in cabinet cu un pacient consumator de drog, se preocupa de stabilirea unei relatii terapeutice de incredere, confidentialitate si securitate cu acesta si evalueaza motivatia acestuia pentru schimbare, urmarind sa rezolve ambivalenta pacientului fata de drog si sa ii stimuleze angajarea in schimbare.
Consumatorul poate fi in faza in care ignora aspectele negative ale adictiei si/sau refuza ajutorul. Sau, poate constientiza ca are o problema si are nevoie sa fie ajutat sa se decida sa lupte pentru schimbare.
Daca se angajeaza in comportamente mici de schimbare, trebuie ajutat cu stabilirea unui plan de actiune clar cu repere spatio-temporale precise.
Cand opteaza pentru cura de detoxifiere si apar deja scurte schimbari de comportament, tranzitorii, este sustinut sa implementeze planul de actiune si sa invete noi strategii de adaptare.
Daca a ajuns in faza de mentinere a abstinentei se urmareste sustinerea pentru pastrarea acestui nou comportament minimum sase luni si se evalueaza constant situatiile de risc crescut pentru a preveni recaderile.
In tot procesul de insotire a pacientului consumator de droguri, psihologul ii este alaturi pentru a-l ajuta sa isi construiasca motivatia si sa-si consolideze angajarea in schimbare dar nu uita niciodata ca responsabilitatea pentru schimbare ii apartine pacientului.
Efortul depus in lupta cu consumul de droguri este unul considerabil, interventia este una globala, vizeaza toate componentele vietii consumatorului de la familie, grup de prieteni pana la reinsertia sociala, scolara, profesionala. Problemele consumatorului nu sunt numai psihice ci si sociale deoarece mediul social al acestuia este in general unul patogen.
Inceput adeseori ca o distractie sau refugiu din fata problemelor, consumul de droguri devine o provocare majora care cere un pret enorm platit adesea intr-o lupta chinuitoare din care unii ies invinsi, altii invingatori.