In lumea in care traim, dominata de consumism si globalizare, valorile s-au redefinit, ne-am schimbat convingerile si ne-am pierdut reperele pentru o viata traita in armonie si echilibru cu noi si cu cei din jurul nostru.

Ne este din ce in ce mai greu sa convietuim cu noi insine pentru ca nu ne cunoastem. Ne vine greu sa ne acceptam si sa ne impacam cu noi si cu cei care, mai mult sau mai putin din intamplare, ajung in preajma noastra.

Nu mai cunoastem alt sens al fericirii decat cel mediocru, utilitar si care nu depaseste standardele materialiste.

Ne pierdem in cautari de sens, ne flexibilizam limitele, renuntam la principii si ne complacem atat de usor in renuntare, plafonare sau mediocritate pentru ca nu mai stim sa traim autentic cu noi.

Ne ascundem dupa justificari si ne amagim ca avem repere moderne.

Care ne sunt reperele? La ce ne raportam? Ce reprezinta modele pentru noi, in care sa credem si care sa ne faca sa simtim ca avem o directie si nu ne e rusine cu ea? Cati dintre noi ne cunoastem atat de bine incat sa stim raspunsul? Cati traim constient o viata in care ne alegem fiecare clipa cu responsabilitate? Cati dintre noi traim fara sa incetam sa ne intrebam oricand despre orice, oriunde doar ca sa ne lasam mintile deschise si sa ne umplem inimile cu bucuria de a trai? Cati dintre noi refuzam sa uitam ca ni s-a facut un dar extraordinar: cel de a exista in minunea lumii, de a fi vii si constienti de propria existenta?

Cati dintre noi ne mai punem intrebari precum: Cine sunt eu? Ce rost am eu pe lume? Oare o sa mor fara sa fi apucat sa fac ceva pe lumea asta?

Cati dintre noi iubim la intensitate maxima viata doar pentru ca o avem si exploram cu entuziasm fiecare clipa in care putem sa ne cream personalitati unice?

Cati ne luam ca reper viata traita si nu regretata, iubirea asumata, constientizarea de sine, responsabilitatea pentru noi, recunostinta pentru tot ce ni s-a dat, puterea de a trece peste nereusite si de a ne invinge limitarea? Cati dintre noi stim sa fim schimbarea pe care o vrem in lume si nu asteptam lumea sa se schimbe?

Cati traim fara frica de a pierde ce avem si ne asumam ce avem sa pierdem gandindu-ne la ce ne dorim?

Cati ne-am pierdut reperele, le-am daramat sau inca nu le-am construit?

Cati uitam sa ne intrebam sincer, care ne sunt reperele?

Ne construim reperele nu atat dn raspunsuri cat mai ales din intrebarile potrivite pe care ni le adresam pentru a gasi raspunsurile care ne definesc cel mai bine.

Distribuie si prietenilor...