De-a lungul vietii fiecaruia dintre noi exista momente in care ne simtim la rascruce de drumuri. Momente in care ne trezim zdruncinati de evenimente care par sa ne spuna ca in viata noastra lucrurile nu mai pot sta ca inainte. Spunem ca sunt momente de criza. Uneori le putem anticipa, alteori nu, insa aproape niciodata nu suntem suficient de pregatiti pentru ele.

O criza poate fi reprezentata de: un eveniment neasteptat, o despartire, un soc emotional, un divort, imbolnavirea, moartea cuiva drag, pierderea a ceva. Momentele de criza sunt teste pe care ni le da viata. Uneori le trecem, alteori esuam.
Crizele ne provoaca sa rezolvam probleme practice, de multe ori foarte dificile, dar mai ales, sa facem fata problemelor emotionale. Crizele ne destabilizeaza. Ne supun unui efort de reevaluare, ne obliga, de multe ori, sa fim onesti cu noi si cu cei din jur, sa luam decizii si sa ni le asumam, sa ne recunoastem vulnerabilitatile si sa ne identificam resursele.

Crizele au rolul sa ne trezeasca din somnul ignorantei, sa aduca un suflu nou de constientizare, provocandu-ne sa ne raportam altfel la viata noastra si a celorlalti.

Crizele pot fi foarte valoroase pentru ca ne ofera noi repere, ne indica noi directii, ne salveaza de la ratacire si deruta. Din pacate, coplesiti de suferinta, lipsiti de rabdare si calm, acuzam crizele din viata noastra ca sunt nedrepte si crude.

Prea putin ne intrebam care este sensul lor in acest moment in existenta noastra, ce avem de invatat, ce putem schimba pentru a profita de ocazia pe care viata ne-o ofera. Dupa ce trecem prin negare, furie, tristete, dupa ce cautam vinovati, ajungem in final la acceptarea existentei unui astfel de moment in viata noastra. Daca reusim sa facem din el o ocazie de a ne trezi si de a alege sa traim constient propria viata, am transformat criza intr-un prilej de evolutie.

Daca am reusi sa ne schimbam doar prin efort de constientizare si intelegere, daca nu am ramane doar incremeniti in proiect de schimbare, crizele poate nu ar avea sens. Ele apar cu atat mai intens cu cat ne incapatanam sa ramanem amortiti in nemiscare. Ne schimbam perspectiva datorita efortului de schimbare pe care, o criza in existenta noastra, ni-l solicita.

Daca ne uitam in trecutul nostru si privim  cu o oarecare detasare, produsa de trecerea timpului si atenuarea suferintei, spre crizele existentiale cu care ne-am confruntat, vom intelege mai bine semnificatia acestora. Uneori reusim sa le dam acest sens constructiv, alteori nu…ramanem in aceeasi revolta, cu acelasi regret si furie pe nedreptatea vietii care ne-a adus aceasta nefericire.

Crizele nu le alegem, dar perspectiva din care le privim si felul cum  le facem fata, depind de alegera noastra!

Aveti grija de voi si de toti cei dragi voua!

Distribuie si prietenilor...