Decizia de a merge la psiholog
Decizia de a merge la psiholog este o problema de perceptie, de constientizare a unei realitati nemultumitoare, care nu doresti sa mai continue in acelasi fel. Alegerea de a merge la psiholog vine atunci cand persoana in cauza se percepe a fi intr-o criza, intr-o situatie din care nu mai poate iesi singura si nici cu ajutorul familiei sau al prietenilor.
Sentimentul ca esti prabusit, coplesit, este un criteriu cheie pentru a decide ca este timpul sa ceri ajutor. Gandeste-te la ajutorul psihologic atunci cand te simti blocat, ca nu mai ai loc de intors, cand pare ca lucrurile nu se imbunatatesc, cand ingrijorarea devine cronica si nu te conduce la niciun raspuns, sau cand emotiile tale par sa explodeze si iti afecteaza apetitul, somnul deci, viata personala si profesionala.
Mintea si corpul sunt bine conectate si ca urmare, unele din semnele ca psihoterapia da roade, sunt fizice.
Fara explicatie, adeseori, simptome vagi precum: oboseala, dureri de cap frecvente, dureri de spate sau alte neplaceri de acest gen, frecvente tulburari digestive, chiar diferite eruptii cutanate, pot fi semne ale depresiei, anxietatii sau ale unui nivel inalt de stres.
Asemenea probleme pot insoti distresul emotional sau chiar sa il inlocuiasca. Atunci cand analizele si investigatiile medicale nu descopera nicio cauza organica, este bine sa luam in considerare o explicatie psihologica pentru problemele cu care ne confruntam.
Pe de alta parte, boli care ne ameninta viata precum cancerul, atacul de cord, sau o durere cronica precum artrita de exemplu, adeseori ne depasesc capacitatea de a le face fata. Psihoterapia nu inlocuieste ajutorul medical, dar il poate completa, cum dealtfel, sunt studii care sugereaza ca oameni cu probleme de sanatate serioase, isi imbunatatesc considerabil starea fizica daca fac pasi in a-si gestiona mai bine conflictele emotionale pe care aceste probleme le creeaza. Cele mai multe dintre persoanele care au nevoie de ajutor psihologic, din pacate, nu il primesc sau nu au acces la el la momentul potrivit, ceea ce complica considerabil situatia lor.
Cele mai importante probleme emotionale, adesea raman netratate. Studiile arata ca doar o treime dintre persoanele cu probleme diagnosticate, primesc ajutor si doar jumatate dintre acestea au fost pentru o anumita perioada in tratament psihologic sau psihiatric (statisticile de la noi din tara sunt si mai descurajante). Poti fi intr-un moment al vietii considerabil afectat de stres, poate ai facut tot ce ti-a stat in putinta ca sa depasesti momentul si este foarte posibil sa nu fi fost suficient. Munca ta, viata de familie, viata ta sociala sunt afectate si nu stii ce sa faci. Dai un pas inapoi si pur si simplu nu faci pasul necesar pentru a cere si a primi ajutor.
De ce se intampla acest lucru atat de des? De unde retinerea aceasta de a merge la psiholog, de a solicita ajutorul?
O explicatie este aceea ca exista o convingere ferma cum ca fiecare dintre noi ar trebui sa se descurce singur, sa isi rezolve singur problemele si ar fi o rusine sa solicite ajutor.
Unii oameni chiar se tem ca ar pierde controlul asupra vietii lor daca s-ar abandona influentei cuiva care detine o cunoastere sofisticata asupra naturii umane. Se tem ca ar fi “omogenizati” de terapie, isi vor pierde individualitatea si vor deveni alte persoane ca urmare a procesului terapeutic, unele care nu isi doresc sa devina si s-ar intampla acest lucru impotriva dorintei lor printr-un control dinafara.
Acesti oameni sunt afectati de idei preconcepute conform carora terapia este un proces lung, anevoios, care presupune o intoarcere si o analiza a trecutului pana in copilaria timpurie pentru a deschide o Cutie a Pandorei de impulsuri reprimate. Sunt convinsi ca nu este ceva care sa ii ajute cu adevarat, ba mai mult, sunt convinsi ca problemele lor sunt atat de complicate, ca sunt dincolo de terapie si nu inteleg cum altcineva i-ar putea ajuta. Deasemenea, stigmatul presupus de vizita la psiholog este alt motiv ce tine oamenii departe de a solicita ajutorul de care au nevoie. Desi s-au facut progrese mari in ultimul timp in acest sens, inca idei preconcepute despre problemele de sanatate psihoemotionala – de genul, ideea ca “oricine merge la psiholog este nebun”, afecteaza perceptia si blocheaza ajutorul de care este nevoie.
Multe dintre aceste idei preconcepute, vin din imaginea psihologului si a psihoterapiei….asa cum ea a fost creionata de-a lungul timpului inclusiv prin intermediul productiilor de la Holywood (vezi filmele cu psihiatri psihopati gen “Tacerea mieilor”), din lipsa de informare si cultura in acest domeniu sensibil.
Cel mai bun mod despre cum aceste bariere, idei preconcepute si convingeri gresite in legatura cu mersul la psiholog pot fi depasite, consta in informare.
Invatand, de exemplu, ca scopul explicit al unei bune psihoterapii este sa te ajute sa devii mai autentic, sa te simti mai bine cu tine, sa fii mai creativ si mai echilibrat, putem crede mai mult in eficienta si rolul acestui ajutor in viata noastra.
Putem afla cu aceasta ocazie ca multe tipuri de terapie se concentreaza pe prezent, pe situatia de aici si acum si acorda mai putina atentie trecutului indepartat. Este bine sa stim ca sentimentul ca “nimic nu imi este de ajutor” este el insusi un simptom al unei probleme emotionale (tulburarea depresiva) nu o estimare realista.