De ce isi doresc destul de multi oameni (femei si barbati deopotriva), o relatie cu un psiholog? Dincolo de suspectatul ”interes”, pe care, oameni fiind, il putem avea fiecare dintre noi atunci cand alegem sa ne imprietenim cu oameni de diferite profesii (medic, avocat etc), dorinta de a cunoaste si a avea o relatie de un anumit fel, de prietenie sau cuplu, cu un psiholog, este destul de frecvent intalnita.

Dincolo de cabinet si de rolul asumat acolo, psihologul ramane omul obisnuit. Si asa trebuie vazut de oricine doreste sa il cunoasca si sa aiba o relatie reala cu el. Un om caruia sa se straduiasca sa ii cunoasca calitatile si defectele si sa i le poata accepta, sa ii inteleaga limitele si temerile, nevoile, uneori speciale si sa le poata tolera si sustine.

Cei care isi doresc o relatie cu un psiholog, obligatoriu trebuie sa il poata vedea ca pe un om care vine impreuna cu povara propriei existente, a propriei deveniri intr-o continua schimbare, cu vulnerabilitatile si slabiciunile prilejuite de o munca care te stoarce de tot, uneori si, dincolo de fantasma daruirii si ajutorului pe care il viseaza cei care confunda rolurile, o relatie cu un psiholog poate fi frustranta.

Si, daca iti imaginezi ca poti iubi un psiholog pentru ca el este un om plin de iubire, daruire si rabdare, ai putea fi dezamagit sa descoperi ca vei fi coplesit de solicitarile si nevoile sale de afectiune, atentie si intelegere. Crezi ca i le poti oferi? Crezi ca iti poti dori sa stai de vorba cu el, despre el si nu despre tine? S-ar putea sa aiba mare nevoie de asta si, daca in cabinet, relatiile pe care  le are sunt unidirectionale, in relatiile din timpul lui liber, in viata privata, isi doreste reciprocitate, vrea sa fii langa el pentru a-i veni si tu in intampinarea nevoilor lui.

Daca iti imaginezi ca psihologul este un partener perfect pentru ca este responsabil si gata sa iti ofere ajutor neconditionat mereu, de cate ori ai nevoie si ceri, daca gandesti ca isi va asuma responsabilitati in locul tau si va face ce tu nu poti sa faci singur, pentru ca asa face in cabinet, ia in calcul ca te poti insela. Macar gandeste-te la asta!

Daca accepti provocarea de a privi realist, vei descoperi un om coplesit de responsabilitatea de a imbratisa suflete si de a oferi suport si incredere, dar care vrea sa poata plange a neputinta, a slabiciune, a nestiinta, vrea sa fie inteles cand nu se intelege, acceptat cand isi respinge propriile neintelesuri, iubit cand nu isi gaseste resursele sa se iubeasca pe sine asa cum se descopera in fiecare zi: imperfect, vulnerabil, nepunticios de atatea ori.

Acasa, dezbracat de rolul profesional, orice terapeut vrea sa descopere acea parte a vietii care sa ii ofere echilibru, armonie si liniste, pentru ca doar asa se poate incarca cu resurse pentru a darui…iubind si fiind iubit, dincolo de cabinet.

Distribuie si prietenilor...