Cine este psihologul?

Psihologul este un specialist in stiinta psihologiei care, in urma unor formari si acreditari oferite de Colegiul Psihologilor din Romania, poate deveni partenerul tau de incredere in procesul evaluarii si interventiei psihologice, sprijinindu-te pentru a depasi dificultatile cu care te confrunti ca sa ajungi la o stare de sanatate si echilibru, o stare de bine cu tine, mai buna relationare cu cei din jur si mai buna adaptare la solicitarile vietii.

Care este diferenta intre psiholog si psihiatru?

Psihologul si psihiatrul sunt doi specialisti cu formari diferite: psihologul este absolventul facultatii de psihologie, psihiatrul este absolventul facultatii de medicina, deci competentele lor sunt diferite. Ambii se ocupa de acelasi domeniu, interesul preocuparilor lor este acelasi: suferinta psihica a omului, insa, modul de abordare este diferit. Psihiatrul este medic si evalueaza si trateaza suferinta psihica administrand tratamentul medicamentos necesar, se ocupa prepondernt de patologia psihiatrica grava, trateaza boala.

Psihologul este specialistul care trateaza omul aflat in dificultate, investigand cu ajutorul instrumentelor psihologice, aspectele ce tin de procesele psihice, mecanismele implicate, vulnerabilitatea, personalitatea pacientului, contextul problemelor cu care se confrunta acesta, modul in care face fata stresului, analizeaza felul de a gandi, simti si de a se comporta al pacientului iar forma de interventie si terapie este una conversationala.

Psihologul se ocupa de omul care nu stie cum sa gestioneze trairile pe care le traieste, nu reuseste sa se adapteze unor situatii de viata si experimenteaza un distres suficient de mare incat ii afecteaza viata de zi cu zi. Psihologul si psihiatrul lucreaza in echipa si pot sa recomande ajutorul de specialitate in functie de specificul problemei urmarind interesul superior al pacientului.

De ce nu mergem la psiholog?

Nu mergem la psiholog din teama, idei preconcepute, insuficienta cunoastere si cultura in ce priveste acest domeniu negarea propriilor probleme, ignoranta, lipsa resurselor financiare.56a17e77b6089b64c151999d_640_man1

Ne temem sa nu fim etichetati drept “nebuni” si ca urmare sa fim marginalizati si stigmatizati.

Ne temem sa nu fim considerati slabi, incapabili, ineficienti, inadaptati, nedemni de incredere si ca atare sa pierdem joburi, relatii, prietenii.

Ne temem sa acceptam despre noi ca nu reusim totul, tot timpul, ca avem dificultati, ca gresim, ca nu ne descurcam, ca esuam, ca nu suntem suficient de buni, destepti si capabili. Este greu sa ne admitem problemele pentru ca asociem asta cu insuficienta incredere in noi si competentele noastre personale. “Nu sunt atat de slab incat sa nu pot sa ma descurc singur. Nu am nevoie de cineva care sa im spuna ce sa fac, cum sa traiesc, nu suport sa accept ca am o problema!” auzim adesea de la cei care evita sa ajunga in cabinet.

Ideile preconcepute sunt cele mostenite si, in lipsa informarii corecte in acest sens, raman convingeri irationale care ne limiteaza alegerile: “la psiholog merg nebunii, eu nu sunt nebun!”, “psihologul imi da sfaturi si nu vreau ca altcineva sa decida pentru viata mea, nu vreau sa im pierd controlul si un necunoscut sa faca din mine ceva ce eu nu imi doresc!”, “o sa devin dependent de psiholog si nu voi reusi sa ma descurc apoi niciodata singur!”, “nu pot sa spun toate secretele mele nimanui pentru ca ma va judeca, va rade de mine, va spune si altora!”, “mi-e frica sa nu devin prea slab, usor de manipulat si psihologul sa imi faca rau!”, “psihologii sunt sarlatani, iau banii degeaba, nu vreau sa platesc doar ca sa ma asculte cineva, ce imi face el, cum ma poate schimba?”, “cu ce este diferit un psiholog fata de un bun prieten?”.

 

La psiholog nu merg nebunii! Persoanele cu tulburari psihotice, de obicei nu au constiinta bolii si ajung, de cele mai multe ori, la spital, ca urmare a unor comportamente care ii pun pe ei sau pe cei din jur in pericol sau au manifestari bizare care ii ingrijoreaza pe cei apropiati. De ei, se ocupa psihiatrul.

La psiholog, ajung oameni constienti de dificultatea prin care trec, de responsabilitatea pe care o au in generarea problemei si sunt decisi sa o inteleaga si sa o schimbe. De obicei, cei care accepta si isi asuma problema cu care se confrunta, sunt oameni mai curajosi si mai puternici decat media. Accepta realist ca nu sunt perfecti si nu traiesc intr-o realitate ideala, sunt supusi greselii, dar pot repara si pot imbunatati ceea ce nu functioneaza suficient de bine.

 

Psihologul nu da sfaturi! Desi de multe ori i se cer, este antrenat sa se abtina, desi este capabil, prin empatie, sa se puna in locul celuilalt, constientizeaza ca nu este si nici nu poate decide in locul celui din fata lui! Si nu o va face niciodata, indiferent cat de provocat va fi in acest sens. Un bun psiholog isi va gestiona propriile tentatii, nelinisti, limite, dorinte pentru a ramane prezent, atent, dedicat si cat mai obiectiv pentru cel care ii solicita insotirea.

De ce nu da psihologul sfaturi? Pentru ca nu stie ce este mai bine pentru tine, dar te poate ajuta pe tine sa descoperi. Nu este un vrajitor si nici un magician care are trucurile in maneca, nu are solutia magica, nici reteta salvatoare, nu iti ofera promisiuni, nici garantii, nu cunoaste calea dreapta si nici cea scurta, dar,  iti poate fi alaturi ca sa incercati impreuna diferite cai pana cand o aflati impreuna pe cea mai buna pentru tine.

Nu da sfaturi pentru ca nu are raspunsuri, are intrebarile potrivite pentru a-ti gasi singur raspunsurile de care ai nevoie.

Nu da sfaturi pentru ca nu ai nevoie de ele, nu te ajuta, doar amana momentul schimbarii. Si faptul ca psihologul se abtine sa iti dea solutii, nu spune despre el ca nu este un bun specialist, desi, pentru simplul fapt ca admite ca nu stie ce este mai bun pentru tine, il face un bun specialist, spune mai multe despre nevoia ta de a scurta calea, de a cauta drumul comod, simplu, care, de fapt nu te multumeste pentru ca nu este rezultatul eforturilor tale si atunci, de fapt, nu valoreaza nimic!

 

Nu devii dependent de psiholog! Pentru ca nu isi doreste asta, nici el, nici tu. Intalnirile cu psihologul sunt doar exersari, repetitii…adevarata ta viata se deruleaza abia dupa ce pleci din cabinet. Acolo, cu psihologul, urmaresti o schimbare programata, pas cu pas.  Schimbarea produsa prin sedintele din cabinet, este una constienta si accelerata, care te duce mai aproape si mai repede, spre tine, pentru ca apoi sa traiesti singur viata ta asa cum o doresti.

 

Nu vei pierde controlul la psiholog, tocmai pentru ca acolo te cunosti, te descoperi si afli, analizand situatiile in care ti-ai pierdut controlul, cum anume sa il pastrezi de acum incolo. Impreuna cu psihologul descoperi cum sa detii cu adevarat controlul asupra ta si a vietii tale, atata cat este posibil, de aceea iti raspunzi singur, de aceea iti gasesti singur drumul, solutiile si sfaturile de care ai nevoie. Pentru ca, alaturi de psiholog, te debarasezi de poveri, constrangeri si inveti sa traiesti autentic, liber…singur!

 

Psihologul nu rade de tine, nu te va judeca niciodata! Rolul lui este sa creeze acel cadru in care sa te simti protejat, securizat emotional, tocmai pentru a te manifesta exact asa cum simti si iti doresti, pentru a te intelege mai bine ca sa te poti apoi accepta exact asa cum esti!

Prin codul etic si deontologic al profesiei, psihologul este obligat sa iti garanteze confidentialitatea. Vezi sectiunea dedicata acestui aspect.

 

Psihologul nu iti este prieten! Nu se comporta cu tine ca membrii familiei, partenerul sau sotul/sotia tau/ta. Relatia cu psihologul, spre deosebire de relatiile cu toti ceilalti, este una unilaterala, dedicata exclusiv tie si orientata spre binele tau urmarind interesul tau superior. Secretul reusitei fiind tocmai faptul ca nu este implicat emotional si, tocmai in aceasta detasare emotionala consta secretul reusitei ajutorului pe care ti-l ofera. Asta nu inseamna ca nu ii pasa de tine, ca nu intelege ce si cum simti, dimpotriva! Stie sa iti fie aproape, sa te asculte si sa te insoteasca, fiind complet atent si dedicat tie si scopului urmarit de tine.

AJUTORUL TERAPEUTIC OFERIT DE PSIHOLOG

Ce este psihoterapia?

Terapia este un anume gen de relatie unica, speciala si ceea ce o face valoroasa este ceea ce o diferentiaza de prietenie, relatia de munca, relatiile de familie si relatiile de cuplu. Scopul relatiei psihoterapeutice este foarte bine definit: intelegerea/constientizarea si schimbarea. Urmareste sa te ajute sa identifici si sa intelegi modurile disfunctionale de a gandi, a simti si a te comporta si sa determine moduri mai productive si satisfacatoare de a gandi, simti si actiona.

Ce au toate formele de psihoterapie in comun?

Indiferent de forma terapiei, esenta procesului este aceeasi si este reprezentata de relatia construita intre pacient si psiholog. Studiile care au incercat sa afle ce anume determina succesul terapiei se intorc de fiecare data asupra aceluiasi lucru: indiferent ce se intampla, apropierea si increderea dintre pacient si terapeut pe care noi o numim “alianta terapeutica” este factorul cheie. Ea este importanta chiar si atunci cand medicatia este tratamentul de baza. Prietenii si familia doresc sa ne ajute atunci cand suntem stresati iar sfatul pe care ei ni-l ofera (cu sau fara solicitarea noastra), poate fi folositor. Dar, tipul de suport pe care il poti primi de la un terapeut este diferit. Nu este doar instructiv (“iata ce ai putea si cum ai putea face”), este si un fel de catalizator care amplifica abilitatea noastra de a face lucrurile sa mearga.

Care este diferenta intre terapie si o relatie de prietenie?

Probabil cea mai importanta diferenta intre terapie si alta relatie semnificativa, este legata de echilibru. Impreuna cu terapeutul colaborezi asupra unui singur proiect: acela de a te ajuta sa faci fata problemelor pe care le ai si sa faci schimbarile pe care le doresti. Nu exista alt obiectiv pe agenda voastra de lucru! Acest aspect face ca relatia terapeutica sa fie diferita si fata de cea mai apropiata si suportiva relatie de prietenie in care iti poti ingadui sa iti exprimi problemele si primesti un umar pe care sa plangi si uneori chiar un raspuns folositor. In anumite situatii, prietenul/prietena ta se va plictisi sau va obosi sau pur si simplu va simti nevoia sa vorbeasca despre propria persoana. Asta pentru ca, esenta prieteniei este reciprocitatea: va intalniti fiecare cu nevoile lui. In terapie, insa, doar nevoile tale sunt cele care conteaza! Insasi cuvantul “terapie”, vine din greaca si inseamna “a servi”.

Cum este relatia cu psihologul-terapeut? Ce inseamna alianta terapeutica?

Relatia cu terapeutul tau este unidirectionala. Intreaga atentie este centrata pe tine iar preocuparea principala a terapeutului este asupra relatiei cu tine, asupra felului in care,  impreuna, puteti  identifica si rezolva problemele cu care tu te confrunti. Tu, ca pacient, primesti un serviciu – acela de a fi ascultat, inteles, ajutat – nu ca urmare a prieteniei, iubirii sau altruismului ci pentru un onorariu.

Desi poate suna ciudat, acesta este punctul forte in psihoterapie – nu exista angajamente emotionale! O alta calitate esentiala a terapiei, este siguranta. Daca totul merge bine, in cadrul sedintelor, poti fi tu insuti, poti spune ce simti, iti poti exprima fanteziile, temerile si asteptarile fara niciun fel de consecinte. Rolul profesional al terapeutului presupune sa iti primeasca dezvaluirea fara sa te judece din niciun punct de vedere. In cadrul terapiei, nu vei fi ridiculizat, cenzurat sau criticat nici cand vorbesti, nici dupa o saptamana sau dupa un an. Crezi ca prietenul tau cel mai bun, sotia/sotul/iubitul/iubita, parintii, iti pot oferi aceasta garantie?

Un alt element cheie al relatiei terapeutice este confidentialitatea, care face parte din regulile sfinte ale cadrului terapeutic.

Cu cateva exceptii ale unor circumstante foarte clar definite (vezi conditiile confidentialitatii in cabinetul de psihologie), terapeutul este conditionat de lege si etica, sa nu dezvaluie nimic din ceea ce ii impartasesti in cadrul sedintelor. De fapt, comunicarea este privilegiata si protejata, ceea ce inseamna ca terapeutului nu i se poate cere (din nou, doar cu anumite exceptii clare) sa dezvaluie ceea ce tu i-ai spus, decat cu ordin judecatoresc.

Ce presupune cadrul terapeutic din cabinetul psihologului?

Psihoterapia se desfasoara dupa anumite criterii care confera un anumit cadru securizant desfasurarii procesului psihoterapeutic.

Fiabilitatea (eficienta in functionare) este  caracteristica care face parte din zona de siguranta in care se desfasoara terapia.

Este una din caracteristicile cadrului psihoterapeutic care ofera siguranta si eficienta procesului psihoterapeutic. Aceasta inseamna ca in general, sedintele au loc in acelasi loc si la aceeasi ora si urmeaza cam acelasi format. Felul in care se desfasoara intalnirile nu depinde de performanta ta – nu trebuie sa zici ceva anume sau sa te comporti intr-un fel pe care consideri ca il asteapta terapeutul. Asta pentru ca, el nu se va ridica sa plece daca tu nu ai reusit sa il tii atent sau daca nu te-ai ridicat la nivelul asteptarilor pe care crezi tu ca le are de la tine. Chiar si relatiile cele mai intime, relatiile de cuplu, pot fi in pericol cand unul dintre parteneri trece prin schimbari personale (“Parca nu mai esti tu!”), dar, in terapie, schimbarea este de fapt tot ceea ce conteaza, ea este obiectivul intalnirilor cu psihologul.

In plus fata de tot ce am spus pana acum, terapia este o experienta educativa. Unii terapeuti chiar descriu ce se intampla in sedintele de terapie, ca fiind o experienta de invatare si evolutie. Dar, chiar si atunci cand acest lucru nu este explicit, orice fel de terapie eficienta te face sa dai un pas inapoi si sa reconsideri ceea ce intotdeauna ai considerat ca ti se cuvine, te face sa incerci noi moduri de a te uita la tine, la emotiile tale, la lumea ta.

Cine are nevoie de terapie?

Putem iesi din viata fara urme fizice evidente dar, cu greu putem trece prin viata fara ca aceasta sa lase anumite urme emotionale. O criza care apare in existenta ta: pierderea serviciului, ruperea unei relatii amoroase, divortul, imbolnavirea, pierderea unui membru al familiei sau orice fel de eveniment traumatic, ne pot determina sa cautam ajutorul psihoterapeutic. Pentru altii, alegerea de a merge la psiholog este apogeul unui proces lent si lung, problema dureaza de mult timp si acum pare sa fie momentul potrivit. Simptome precum anxietatea sau dificultatea de concentrare care au devenit suficient de severe incat sa iti afecteze viata sau munca ta are de suferit, iata cateva motive care te pot determina sa te gandesti ca este momentul unei schimbari in existenta ta.

Ce imi influenteaza decizia de a merge la psiholog?

b998f7f1030c056bbebbcfae_640_soul-300x225Decizia de a merge la psiholog este o problema de perceptie, de constientizare a unei realitati nemultumitoare, care nu doresti sa mai continu in acelasi fel. Alegerea de a merge la psiholog vine atunci cand persoana in cauza se percepe a fi intr-o criza, intr-o situatie din care nu mai poate iesi singura si nici cu ajutorul familiei sau al prietenilor.

Sentimentul ca esti prabusit, coplesit, este un criteriu cheie pentru a decide ca este timpul sa ceri ajutor. Gandeste-te la ajutorul psihologic atunci cand te simti blocat, ca nu mai ai loc de intors, cand pare ca lucrurile nu se imbunatatesc, cand ingrijorarea devine cronica si nu te conduce la niciun raspuns, sau cand emotiile tale par sa explodeze si iti afecteaza apetitul, somnul deci, viata personala si profesionala.

Mintea si corpul sunt bine conectate si ca urmare, unele din semnele ca psihoterapia da roade, sunt fizice.

Fara explicatie, adeseori, simptome vagi precum: oboseala, dureri de cap frecvente, dureri de spate sau alte neplaceri de acest gen, frecvente tulburari digestive, chiar diferite eruptii cutanate, pot fi semne ale depresiei, anxietatii sau ale unui nivel inalt de stres.

Asemenea probleme pot insoti distresul emotional sau chiar sa il inlocuiasca. Atunci cand analizele si investigatiile medicale nu descopera nicio cauza organica, este bine sa luam in considerare o explicatie psihologica pentru problemele cu care ne confruntam.

Pe de alta parte, boli care ne ameninta viata precum cancerul, atacul de cord, sau o durere cronica precum artrita de exemplu, adeseori ne depasesc capacitatea de a le face fata. Psihoterapia nu inlocuieste ajutorul medical, dar il poate completa, cum dealtfel, sunt studii care sugereaza ca oameni cu probleme de sanatate serioase, isi imbunatatesc considerabil starea fizica daca fac pasi in a-si gestiona mai bine conflictele emotionale pe care aceste probleme le creeaza. Cele mai multe dintre persoanele care au nevoie de ajutor psihologic, din pacate, nu il primesc sau nu au acces la el la momentul potrivit, ceea ce complica considerabil situatia lor.

Cele mai importante probleme emotionale, adesea raman netratate. Studiile arata ca doar o treime dintre persoanele cu probleme diagnosticate, primesc ajutor si doar jumatate dintre acestea au fost pentru o anumita perioada in tratament psihologic sau psihiatric (statisticile de la noi din tara sunt si mai descurajante). Poti fi intr-un moment al vietii considerabil afectat de stres, poate ai facut tot ce ti-a stat in putinta ca sa depasesti momentul si este foarte posibil sa nu fi fost suficient. Munca ta, viata de familie, viata ta sociala sunt afectate si nu stii ce sa faci. Dai un pas inapoi si pur si simplu nu faci pasul necesar pentru a cere si a primi ajutor.

De ce se intampla acest lucru atat de des? De unde retinerea aceasta de a merge la psiholog, de a solicita ajutorul?

O explicatie este aceea ca exista o convingere ferma cum ca fiecare dintre noi ar trebui sa se descurce singur, sa isi rezolve singur problemele si ar fi o rusine sa solicite ajutor.
Unii oameni chiar se tem ca ar pierde controlul asupra vietii lor daca s-ar abandona influentei cuiva care detine o cunoastere sofisticata asupra naturii umane. Se tem ca ar fi “omogenizati” de terapie, isi vor pierde individualitatea si vor deveni alte persoane ca urmare a procesului terapeutic, unele care nu isi doresc sa devina si s-ar intampla acest lucru impotriva dorintei lor printr-un control dinafara.

Acesti oameni sunt afectati de idei preconcepute conform carora terapia este un proces lung, anevoios, care presupune o intoarcere si o analiza a trecutului pana in copilaria timpurie pentru a deschide o Cutie a Pandorei de impulsuri reprimate. Sunt convinsi ca nu este ceva care sa ii ajute cu adevarat, ba mai mult, sunt convinsi ca problemele lor sunt atat de complicate, ca sunt dincolo de terapie si nu inteleg cum altcineva i-ar putea ajuta. Deasemenea, stigmatul presupus de vizita la psiholog este alt motiv ce tine oamenii departe de a solicita ajutorul de care au nevoie. Desi s-au facut progrese mari in ultimul timp in acest sens, inca idei preconcepute despre problemele de sanatate psihoemotionala – de genul, ideea ca “oricine merge la psiholog este nebun”, afecteaza perceptia si blocheaza ajutorul de care este nevoie.

Multe dintre aceste idei preconcepute, vin din imaginea psihologului si a psihoterapiei….asa cum ea a fost creionata de-a lungul timpului inclusiv prin intermediul productiilor de la Holywood (vezi filmele cu psihiatri psihopati gen “Tacerea mieilor”), din lipsa de informare si cultura in acest domeniu sensibil.

Cel mai bun mod despre cum aceste bariere, idei preconcepute si convingeri gresite in legatura cu mersul la psiholog pot fi depasite, consta in informare.

Invatand, de exemplu, ca scopul explicit al unei bune psihoterapii este sa te ajute sa devii mai autentic, sa te simti mai bine cu tine, sa fii mai creativ si mai echilibrat, putem crede mai mult in eficienta si rolul acestui ajutor in viata noastra.

Putem afla cu aceasta ocazie ca multe tipuri de terapie se concentreaza pe prezent, pe situatia de aici si acum si acorda mai putina atentie trecutului indepartat. Este bine sa stim ca sentimentul ca “nimic nu imi este de ajutor” este el insusi un simptom al unei probleme emotionale (tulburarea depresiva) nu o estimare realista.

Cand trebuie sa iau medicamente?

Atunci cand putem vorbi de un tablou clinic constand din simptomatologia specifica unei tulburari clinice, la recomandarea psihologului, pacientul poate consulta psihiatrul care, in functie de gravitatea problemei, poate recomanda tratamentul medicamentos.

Tratamentul psihiatric nu poate fi luat decat la recomandarea si sub supravegherea stricta a medicului psihiatru si niciodata fara consultarea acestuia!

Nu exista tratamente standard, ele sunt personalizate si adaptate in functie de nevoile fiecarui pacient, el poate fi chiar schimbat de mai multe ori pana cand se gaseste combinatia potrivita, cu rezultatele cele mai bune pentru pacient.

Un tratament psihiatric este special prin faptul ca nu este la fel de bine asimilat de toate persoanele, efectele pozitive apar dupa 10-14 zile de tratament si, din pacate, in primele zile apar reactiile adverse ale tratamentului, mai mult sau mai usor de suportat de fiecare pacient in parte.

Cu convingerea ca, impreuna cu un medic psihiatru care v-a inteles problema si in care aveti incredere, veti reusi sa “corectati” biochimia creierului, chiar daca procesul este anevoios si dureaza pana obtineti rezultatele dorite, aveti rabdare!

Devin dependent de medicamente? Voi fi o leguma in urma tratamentului?

Comunicati-va toate ingrijorarile medicului vostru, exprimati-va temerile, solicitati lamuriri, informati-va de la specialist despre problema cu care va confruntati, ce aveti de facut, respectati indicatiile, nu luati nicio decizie dupa capul vostru, indiferent cat de nesimnificativa v-ar parea. Unele tratamente pot cauza o crestere a tolerantei, motiv pentru care renuntarea la ele se va face treptat si conform indicatiilor medicului.

De multe ori, tratamentul psihiatric este frustrant, necesita multa rabdare…dar, boala este si mai frustranta! Este greu de trait cu tratamentul dar, cu siguranta este si mai greu de trait cu boala! Fiecare alege!

Ce se intampla dupa ce trec pragul cabinetului psihologic?

Dupa ce ai luat decizia de a ajunge la psiholog, pasul greu deja l-ai facut. In prima sedinta vei cunoaste persoana care are rolul de a fi alaturi de tine in procesul schimbarii. Este momentul in care iti poti da seama daca iti place, daca vei vrea sa continui sa lucrati impreuna, daca poti avea incredere si poti lega o relatie cu acest psiholog.

Daca nu se intampla aceasta “chimie” esti liber sa cauti persoana care iti pare mai potrivita!

Cum stiu daca psihologul ales este cel potrivit pentru mine?

Vei sti! Vei simti! Daca este o persoana placuta, daca simti ca poti avea incredere, daca simti ca poti sa ii vorbesti despre orice, daca il simti apropiat, empatic, autentic, daca simti ca stie ce face, daca iti ofera confort, acceptare, securitate, daca prezenta lui te face sa te relaxezi si sa simti ca “esti pe maini bune”, daca te face sa te simti inteles, acceptat, cea mai importanta persoana din incapere, daca iti ofera spatiu sa te exprimi liber, cu orice gandesti si simti, atunci ai gasit psihologul potrivit pentru tine!

Cel putin pentru primele etape ale calatoriei tale. In functie de evolutia lucrurilor, poti sa iti modifici parerea. Ai incredere in ceea ce simti, comunica cu psihologul. Daca este o persoana deschisa, capabila sa iti primeasca feedback-ul, indiferent care ar fi acesta, mai ales cel negativ, atunci este un bun profesionist.

Pot exista momente cand o sa ai o serie de trairi negative la adresa psihologului, ele pot avea legatura cu transferul pe care il faci, dar, din nou, un bun specialist, va sti cum sa gestioneze situatia.

Cel mai important lucru in cabinetul de psihologie este RELATIA DINTRE TINE sI PSIHOLOG! Totul se construieste si evolueaza pe baza relatiei, fara ea, nu exista ajutor.

Psihologul potrivit pentru tine, este cel cu care vei simti ca poti avea o relatie buna!

Cat timp trebuie sa merg la psiholog?

Timpul necesar il decizi impreuna cu psihologul in urma evaluarii si analizei facute pe marginea problemei pentru care soliciti ajutorul. Se incheie un acord care marcheaza angajamentul ambelor parti in asumarea responsabilitatii pentru schimbarea dorita. Acest timp variaza de la caz la caz in functie de specificul problemei, al persoanei, al motivatiei pentru schimbare.

Care sunt posibilele rezultate la care sa ma astept in urma intalnirilor cu psihologul?

Te vei simti din ce in ce mai bine. Vei observa ca esti mai linistit, fericit, mai calm, mai increzator in ceea ce priveste viitorul. Vei reusi sa iti depasesti problemele fara a mai apela la ajutorul psihologului sau al unei alte persoane. Vei sti care sunt cele mai bune solutii pentru tine, fiind constient atat de partea ta emotionala cat si de cea rationala. Iti vei gestiona mai bine problemele din viata ta si trairile tale cu privire la ce ti se intampla. Te vei afla in contact cu tine insuti si cu emotiile tale, te vei simti mai autentic, impacat si liber.

Vei face alegeri diferite, atent la propriile nevoi. Vei recunoaste ca in tine se gasesc capacitati si resurse nebanuite, la existenta carora inainte nu te-ai fi gandit. Oamenii cu care vei intra in contact vor observa anumite schimbari in ceea ce te priveste si se vor raporta la tine intr-un mod pozitiv. Relatiile familiale si sociale se vor imbunatati si se vor consolida. Vei reusi mai bine sa iti stabilesti obiective si sa faci toate eforturile pentru a le indeplini cu succes. Vei realiza ca te poti simti bine nu doar impreuna cu psihologul tau, atunci cand stai de vorba cu el in cabinet, ci si in afara cadrului terapeutic, in relatie cu alti oameni.

Vei fi mai relaxat, dezinhibat, cu mai putine ingrijorari si defense. Te simti mai puternic si mai capabil de a afirma propriile nevoi si dorinte. Iei propriile decizii mai sanatoase privind comportamentul, gandurile si emotiile tale iar asta se va exprima intr-o stare de bine, de echilibru si sanatate.

Cum stiu ca terapia evolueaza?

TERAPIE-PSIHOLOGPsihologul da dovada de profesionalism prin faptul ca isi indreapta intreaga atentie catre pacient.

Isi pastreaza programarile consultatiilor, vine la sedinte la timp, nu raspunde la telefon sau la e-mailuri pe durata unei sedinte. Psihoterapeutul nu garanteaza succese si nici nu promite ca “totul va fi bine” ca urmare a demersului terapeutic desfasurat.

In procesul terapeutic, pacientul constientizeaza anumite aspecte referitoare la sine, aspecte pe care in alte conditii nu le-ar fi descoperit, face niste asocieri pe care, altfel nu ar fi stiut sa le faca, cu scopul de a-si imbunatati constientizarea si cunoasterea de sine.

Terapeutul mentine un echilibru intre gandurile si emotiile clientului fara a neglija sau diminua importanta vreunuia. Psihologul stie cum sa gestioneze relatia cu pacientul, pastrand cadrul terapeutic. Terapeutul este atent la reactiile emotionale pe care le are vizavi de pacientul sau. El ramane empatic indiferent de experientele impartasite de pacient in cadrul sedintelor, fara a se lasa insa coplesit de sentimente puternice care ar putea periclita ajutorul oferit. Terapia dispune de un cadru securizant in care rememorarea sau retrairea experientelor din trecutul pacientului nu ii vor produce acestuia din urma efecte traumatice.

Terapeutul nu va explora niciodata impreuna cu pacientul sau acele zone psihice pe care acesta nu e pregatit sa le exploreze, nici nu il va forta la un travaliu psihic pentru care pacientul nu se simte pregatit. In cadrul formarii profesionale, terapeutul a urmat sedinte de analiza si dezvoltare personala in urma carora el a devenit mai constient de sine, de limitele sale, de trairile si slabiciunile sale, astfel incat experienta lui sa nu interfereze cu procesul terapeutic. Psihologul trebuie sa ramana detasat si totusi implicat, empatic dar nu sa se identifice cu problemele pacientului, dedicat si totusi obiectiv, autentic dar si profesionist, atent, analitic, capabil sa faca fata provocarilor intelectuale si emotionale care apar.

Psihologul pastreaza intotdeauna confidentialitatea informatiilor date de un pacient, exceptie facand situatiile legale de incalcare a confidentialitatii.Terapeutul mentine confidentialitatea privitor la toti pacientii sai. Chiar daca se va folosi de povesti sau experiente ale altor persoane pe care le are in terapie, nu va da detalii care ar putea divulga identitatea acestora.

Psihologul va raspunde deschis si onest tuturor intrebarilor legate de formarea si acreditarea sa profesionala oridecateori este solicitat.

Comunicarea cu terapeutul este naturala si echilibrata. El nu vorbeste nici prea mult nici prea putin si se exprima in termenii intelesi de pacient.

Psihologul adopta tonul si tinuta potrivite fiecarui pacient in parte. El este atent in raspunsurile si comentariile sale, este calm, isi pastreaza tonul vocii la un nivel mediu, nu devine antagonistic sau agresiv cu pacientul. Singurul scop al terapeutului este sa il ajute pe pacient, urmarind interesul superior al acestuia, fara a profita de relatia terapeutica pentru a-si aduce siesi beneficii materiale sau emotionale.

Terapeutul trebuie sa fie onest in a recunoaste ca nu detine toate raspunsurile si ca, in anumite circumstante, nu poate oferi ajutorul sau chiar daca este solicitat. Isi respecta limitele competentei sale si recomanda alt specialist daca problema il depaseste.
Terapeutul mentine o relatie terapeutica profesionala cu pacientul sau prin aceea ca nu va promova si nici adopta modelul medical sau modelul amical in relatie cu pacientii.

Viziunea terapeutului referitoare la pacientul sau este una holistica in care individul nu este definit de dificultatile sale. Astfel, terapeutul nu va emite judecati de valoare asupra pacientilor, nici nu le va oferi acestora sfaturi sau reguli de buna-purtare.

Psihoterapeutul respecta credintele fiecarui pacient si nu-i impune propriile crezuri sau conceptii legate de viata si existenta. El este deschis culturii si religiei din care pacientul face parte si poate folosi, in demersul terapeutic, aspecte referitoare la aceste domenii daca va considera ca ii vor ajuta pacientului.

Daca starea pacientului se imbunatateste pe masura ce terapia avanseaza, daca acesta are o gandire din ce in ce mai rationala, comportamente adaptative si emotii sanatoase, daca relatia terapeutica l-a ajutat sa isi gaseasca increderea in propria persoana, o viziune mai realista asupra vietii, mai multa autenticitate si echilibru personal, putem vorbi despre evolutie in procesul psihoterapeutic.

Cine poate afla ce vorbesc eu in cadrul sedintelor?

Doar tu si psihologul tau. Tot ce impartasesti este strict confidential, in afara acelor exceptii legale de incalcare a confidentialitatii cand anumite institutii ale statului solicita informatii intr-o ancheta in desfasurare privitoare la persoana in cauza, cand pacientul se pune pe sine sau pe altii in pericol, cand pacientul este minor si parintii solicita informatii.

Ce imi ofera cadrul cabinetului?

Cadrul cabinetului constituit in principal de relatia psiholog-pacient si regulile respectate de ambii participanti la procesul terapeutic, ofera confidentialitate, securitate emotionala, timp si atentie exclusiva asupra pacientului, urmarirea interesului pacientului in scopul oferirii ajutorului solicitat, un timp si un loc pentru intalniri regulate, prin respectarea unui program dinainte stabilit.

Despre ce trebuie sa vorbesc in cadrul sedintelor?

Despre orice iti doresti, despre problemele pentru care ai solicitat ajutorul, despre tine, despre ce simti, gandesti, cum te comporti, ce iti doresti. Orice consideri ca raspunde scopului urmarit, acela de a valorifica un timp care iti apartine.

Pot sa am cu psihologul o relatie si in afara cabinetului?

Atata timp cat te afli cu psihologul intr-o relatie terapeutica, se impune respectarea raportului profesional doar in cadrul cabinetului si limitarea pe cat posibil a altui gen de interactiuni decat in scopul terapeutic. Psihologul poate fi solicitat in caz de urgenta ce nu suporta amanare si in alte conditii asa cum a stabilit initial cu pacientul.

Distribuie si prietenilor...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn